joi, 21 septembrie 2017

Interviu cu un autor român contemporan- Allex Trușcă

   



 1Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată?
Cred că depinde de momentul în care mă prind când vorbesc cu ele. Pot să vorbesc până îi dor urechile sau, la fel de bine, pot să fiu mut ca o statuie. Sunt foarte comunicativ cu cei cu care găsesc puncte comune și destul de introvertit cu restul. Mi s-a spus și că sunt visător, dar și că sunt realist. Unora li se pare că mă subestimez. Nu știu exact cum m-ar descrie persoanele cu care vorbesc pentru prima dată, dar având în vedere că mai există și o a doua, a treia discuție după, mă gândesc că nu are cum să fie de rău. În al doilea rând, consider că e perfect normal și dacă nu mă plac, nu e  posibil și din fericire, nici obligatoriu, să mulțumim pe toată lumea.

 2Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi .
       Nu știu care ar fi cel mai mare defect al meu, mi-ar fi greu să aleg dintre ele. J Cred că cel mai mult mă deranjează că uneori mă pierd în gânduri și în posibilitățile ca ceva să nu meargă, în loc să mă concentrez pe momentul prezent și să mă arunc înainte. Mult timp am crezut că e normal așa, nu eram conștient de acest blocaj. De ceva timp, mă antrenez intens. Fac progrese, sunt conștient, însă e loc și de mai bine.

3 .Te-au susținut cei dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita  ta.
         Au fost câteva persoane care au știut și m-au susținut. Vorbeam cu atâta pasiune despre ea, încât mi-au spus că trebuie neapărat să o impart și cu ceilalți. O parte din persoanele din familie nu au știut, dar s-au bucurat că mi-am găsit o pasiune și am curajul să o urmez. Nu pot să spun că au și citit cartea, datorită tematicii, dar au citit recenziile și alte interviuri.


4.Ești genul de persoană superstițioasă?  De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc? 

Nu, nu sunt o persoană superstițioasă. Dar mi-ar plăcea să am o pisică neagră lângă mine, la orice eveniment. Dacă nu, merge orice culoare. J Am avut lângă mine mereu pe  prietena mea, dar nu aș vrea să devin superstițios, poate fac o pană la mașină și interpretez greșit. J. În altă ordine de idei, sunt o persoană foarte împrăștiată, nu știu dacă pot învesti un obiect cu atâta putere, pentru că nu știu pe unde l-aș pune apoi, ca să-l găsesc și altă dată.

5Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris? 

Care timp liber? După ce o să devin milionar sau câștig la loto, poate. În puținul timp pe care reușesc să călătoresc, să urmăresc ceva filme și seriale, să mai și citesc, să mă plimb și prin parcuri, să mai stau și cu cei dragi. Îmi place să colecționez diferite lucruri: arme medievale (reproduceri – cred că am destule să fiu în siguranță la o invazie de zombies), monede comemorative, magneți de frigider, sticle de vin din locurile prin care am umblat, ceva instrumente de scris (pene, stilouri, chiar și două mașini de scris). Încerc să mă limitez doar la astea, nu am încă spațiu pentru un muzeu. J


6.Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista  fără să o materializezi? 
                Nu cred că există vreun loc ciudat pentru mine. Am făcut planuri pentru anumite secvențe și în biserici medievale și în cimitire, am scris și în tren și în avion, în parcuri, la coadă la buletine.
  
  7.O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea. 
Sunt destul de deschis la orice chestie care ar putea fi considerată de alții drept ciudățenie, așa că nu prea găsesc nimic concret. Poate faptul că o cititoare m-a întrebat dacă sunt preot? Și un fost coleg m-a întrebat dacă nu sunt rasist. Oare ce ar fi spus dacă Nebunul era negru?
  
8.Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce? 
Greu de spus, îmi sunt la fel de dragi toate. Cred că aleg personajul principal, totodată cel mai puțin special, pe Erin. Un om simplu, ambițios, curios, pasionat de cărți care este pus în fața unor evenimente care depășesc puterea lui de înțelegere. Dar nu renunță la luptă.

9.Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cărțile. 

Mă bucur că am avut ocazia să vă cunosc pe unii dintre voi, fie doar și pe internet. Vă mulțumesc tuturor pentru păreri, review-uri, recenzii, poze, critici, pentru absolut tot. Învăț multe de la voi și nu mă voi opri aici. Citiți mult, dați șanse autorilor români contemporani. Cât despre mine, citiți-mă, criticați-mă, dar nu uitați să visați. Cu drag, Allex Trușcă, autor „Nebunul Alb”

 Cartea Nebunul alb poate fi achiziționată de pe Quantum Publishers sau de pe elefant.ro.

marți, 19 septembrie 2017

Recenzie Salut, rămas-bun şi tot ce se întâmplă între ele- Jennifer E. Smith

" Uneori, cele mai grele lucruri sunt cele care merită cel mai mult."
Chiar dacă au trecut câteva ore de când am terminat de citit Salut, rămas-bun şi tot ce se întâmplă între ele, încă nu m-am decis în ce categorie să încadrez această carte-în cele care mi-au plăcut sau la cele care nu prea. În comparaţie cu celălalt volum, Probabilitatea statistică să te  îndrăgosteşti la prima vedere, această carte mi-a lăsat un gust amar. Pur şi simplu îi lipseşte ceva, iar Clare, personajul feminin cu nesiguranţa şi indeciziile ei, a contribuit din plin la asta.

Povestea este una drăguţă şi ţinând cont că  întreaga acţiune se desfăşoară într-o perioadă relativ scurtă-doar doisprezece ore, iar autoarea a reuşit printr-o minune să ne prezinte suficiente evenimente, doar pentru asta am dus cartea până la final, unde colac peste pupăză m-am lovit de un deznodământ deschis, dar care tinde să fie unul pozitiv.

Pentru Clare şi Aiden ziua cea mare a venit. Urmează să meargă la facultate, să-şi urmeze visurile şi să ajungă cineva în viaţă. Până atunci mai au de trecut un hop  pe care l-au amânat toată vara, ziua în care trebuie să decidă ce se întâmplă cu relaţia lor, vor continuă să rămână împreună sau se vor despărţi.

Clare a fost admisă la Dartmouth College pe când Aiden la UCLA distanţa dintre ei reprezentând cel mai mare impediment pentru fericirea lor. Surprinzător, în cazul celor doi adolescenţi, Clare este cea care nu vede nicio şansă de reuşită pentru ei, pe când Aiden, este optimist şi încrezător în sentimentele pe care le are faţă de iubita lui .

Organizatoare de fel, Clare a pregătit o listă cu locurile şi lucrurile pe care trebuie să le facă în ultimele doisprezece ore. O ultimă aventură în doi menită să fie un rămas bun.
"Aşa că această noapte se transformase în altceva; un tur nostalgic, o călătorie în trecut, o plimbare pe aleea amintirilor. Ar fi o modalitate pentru ea de a-şi lua rămas-bun de la oraşul în care trăise toată viaţă ei şi poate- cumva- şi de la Aiden."
Prima oprire pe care o fac este la şcoală, locul unde s-au văzut pentru prima dată în urmă cu aproape doi ani. Din păcate aventura lor începe cu stângul pentru că aceasta este închisă şi nu pot să pătrundă.
Chiar dacă ar trebui să fie tristă că planul ei nu funcţionează, ea găseşte în asta un semn că universul ar fi de acord cu decizia pe care ea a luat-o de a se despărţi de Aiden.

A două oprire are loc la pizzerie, locul unde au vorbit oficial cei doi îndrăgostiţi pentru prima dată. Aici o să facem cunoştinţă şi cu prietenul cel mai bun al lui Aiden, Scotty, dar şi cu Stella, prietena cea mai bună a lui Clare. Pe parcurs o să-i mai întâlnim şi o să descoperim şi dramele cu care se confruntă la rândul lor  cei doi tineri, Scotty fiind personajul meu preferat din această carte. Nebuniile pe care el le face aduc culoare poveştii gândite de Jennifer E. Smith.

O să descoperim şi unde au avut loc; primul sărut ,prima ceartă, dar şi prima noapte de amor dintre Aiden şi Clare. Cum se va termina seara penru cei doi îndrăgostiţi şi ce aventuri i-a mai pregătit Clare lui Aiden o să descoperiţi doar dacă o să citiţi această carte.



luni, 18 septembrie 2017

Recenzie Amantul - Jodi Ellen Malpas


 Dacă facem abstracție de limbajul obscen-care la unele cărți este prea exagerat și o vină s-ar putea să o aibă traducerea, cărțile din categoria eroscop sunt o lectură plăcută și ascund în spatele scenelor fără perdea o frumoasă poveste de iubire.
 
   La fel se întâmplă și în Amantul de Jodi Ellen Malpas, chiar dacă aici, secretele ies la lumină cam târziu din punctul meu de vedere, dar acum sună promițător volumul 2. Așa că dacă începeți să citiți această carte nu o abandonați, acordați-i o șansă sau mai multe, după caz :D :D.


 Chiar dacă tocmai a ieșit dintr-o relație care a durat patru ani, Ava nu este tristă. Împreună cu Kate-cea mai bună prietenă a ei, se distrează în fiecare seară de parcă ar fi niște strudente.
"Ochii mei căprui-închis par obosiți și le lipsește sclipirea obișnuită-rezultatul nopților nedormite, desigur. M-am mutat cu Kate abia acum o lună, după ce m-am despărțit de Matt și ne purtăm ca niște studente. Ficatul meu urlă la mine să-i mai dau o pauză."
  Ava însă se poate lăuda că la doar douăzeci și șase de ani are o carieră de succes-designer de interioare, iar munca pe care o face i-a atras atenția și lui Jesse Ward, un bărbat bogat care a angajat-o special ca să-i decoreze conacul. Acest lucru o ia prin surprindere pentru că domeniul în care ea profesează sunt locuințele moderne nu cele rurale, care îi erau repartizate lui Patrick-șeful ei.
" În portofoliul meu nu se află absolut nimic care să reflecte stilul tradițional de disign. Da' nimic! Nu mă pot abține și-mi spun că va fi o pierdere colosală de timp și nimic mai mult." 
 Când ajunge la conac, șocul cel mai mare pentru Ava nu este produs de locuința care arată superb și nu avea nevoie de nicio modificare ci de patronul ei, un bărbat perfect, nu un moșier scorțos , cu un trabuc în mână așa cum și-l imaginase ea.
" Dumnezeule mare! Inima îmi sare ca un arc, iar respirația mea haotică o ia razna de-a dreptul periculos. Mă ia brusc cu ameteală, iar gura ignoră total ordinele creierului de a spune ceva. Stau ca tută și mă holbez la bărbatul ăsta, timp în care el mă privește fix. Vocea lui voalată m-a făcut să înțepenesc în loc, dar infătisarea lui...infătisarea lui m-a făcut piftie-o piftie tremurătoare și total incapabilă de vreo reacție." 
Atracția pe care o simte aceasta în prezența lui Jesse o sperie pe Ava, așa că incearcă să fugă cât mai departe de el, dar insistențele lui-el făcand o misiune din asta, îi distrug zidul. Asfel ajunge să-i cedeze sperând că o singură dată este suficientă pentru amândoi ca să scape de dorința carnală.
 "Vreau asta. Da, poate că o să am timp să evaluez situația, dar în acest moment sunt sigură că o să merg până la capăt cu chestia asta. E pur și simplu prea mare tentația ca să-i rezist și Dumnezeu mi-e martor că am încercat."
 Bineînțeles că o singură noapte de pasiune nu va fi suficientă pentru niciunul, dar posesivitatea lui Jesse atinge cote extreme. El plătește o sumă exagerată șefului ei, Patrick, ca să aibă parte de servicii complete din partea  Avei, în felul acesta putând să-și petreacă tot timpul alături de ea.
 Cu toate astea, inevitabilul se produce, Ava se îndrăgostește de el, deși nu știe mare lucru despre Jesse-nici măcar vârstă pe care acesta o are.
"-Nu contează câți ani ai, mormăi.  

-Nu? 

 -Nu, nu contează. Nimic nu contează... te iubesc oricum. "
Dar oare dragostea pe care i-o poartă va fi destul de puternică ca să treacă cu vederea secretele pe care Jesse le are față de ea? De ce insistă atât de mult acesta să o aibă tot timpul alături de el?

vineri, 15 septembrie 2017

Recenzie Albastru de safir - Kerstin Gier


În ritm de vioară și în păși de dans ai unui menuet, acest al doilea volum din seria Culorile dragostei, Albastru de safir este mai bun decât primul. Avem parte de mai multă acțiune, mister, iar dacă în Roșu de Șafir pasajele mai intime dintre Gwen și Gideon lipsesc, în acesta, cei doi își acordă o șansă. Există impedimente bineînțeles, dar dacă vor reuși să treacă peste ele vom afla.
 "Gideon de Villiers mă sărutase. Pe mine, Gwendolyn Shepherd. Bineînțeles că ar fi trebuit să mă întreb de ce îi venise așa, brusc, această idee- într-un confesional dintr-o biserică de undeva din Belgravia anului 1912, la scurt timp după ce tocmai lăsaserăm în urma noastră o evadare uluitoare, cu toate șicanele aferente, ca să nu mai pun la socoteală și rochia mea strâmtă și lungă până la glezne, cu gulerul ei marinăresc penibil." 
Viața lui Gwendolyn s-a schimbat când a descoperit că ea este moștenitoarea genei familiei-poate călătorii în timp, și nu Charlotte, verișoara ei perfectă, așa cum a crezut toată viața ei. Acum pe lângă temele pentru acasă, mai trebuie să facă față unor călătorii periculoase în care trebuie să-i convingă pe Lucy și Paul, vechii călători, să-i dea sângele lor ca să poată salva lumea.
"Între timp, nu mai lipseau decât Lucy, Paul, lady Tilney și încă o gagică, o damă de onoare, al cărui nume nu reușeam să-l rețin. Pe ăștia mai trebuia să-i păcălim ca să le luăm vreo câțiva mililitri de sânge. "
Singurul care pare să fie de partea ei și să o ajute să treacă peste provocările lui Charlote este Xemerius, un demon foarte simpatic care a adus foarte multă savoare cărții lui Kerstin . Pe lângă faptul că se pricepe la cuvinte pe care Gwendolyn nu le-a auzit în viața ei, el mai are și abilitată de a trece prin ziduri, să ajungă în locuri din care ar putea să-i spioneze pe Gardieni, dar în special pe Gideon.
În timpul unei elipsari Gwen îl întâlnește pe bunicul ei, iar împreună cu acesta încearcă să deslușească enigma din spatele furtului cronografului de către Lucy și Paul și secretele pe care Ordinul și contele Saint Germain le au față de ea.
 "Contele de Saint-Germain fusese cel care descoperise călătoriile controlate în timp, cu ajutorul cronografului, tot el fiind cel care dăduse ordinul nebunesc coform căruia toți cei doisprezece călători în timp trebuiau înregistrați în cronograf." 
 Ce urmărește acest conte și de ce insistă să o cunoască personal pe Gwen?  Cine este adevăratul vinovat din această poveste? Asta și multe alte aventuri vă așteaptă să le descoperiți în Albastru de safir.

.

joi, 14 septembrie 2017

Lunile anului booktag


A-nceput de ieri s-apară
 Câte un tag mai frumușel,
 Dar ăsta le-ntrece pe toate
 Este tagul anului.

Ianuarie 
 Prima lună din an. Un nou început, o șansă în plus să realizăm ce nu am reușit în anul trecut. De ce nu poate să primim o a doua șansă la fericire, la dragoste? Așa că în această lună vă recomand Aerul pasiunii.

 Februarie.
 Această lună este închinată dragostei așa că seria Culorile dragostei se  potrivește ca o mănușă .

 Martie. 
 Primăvară. Natura se trezește la viață, totul în jur capătă nuanțe de verde așa că și cartea mea trebuie să își găsească locul în acest tablou, așa că aleg această minunăție.

 Aprilie 
 In această lună trebuie să avem grijă că nu cumva să fim păcăliți așa că vă recomand o serie care o să vă țină în casă,  în siguranță. Dar nu știu cine o să vă salveze de drăcușorul Abel :)). Seria  Am murit din fericire

 Mai 
 1 mai - Ziua muncii- așa că m-am hotărât să asociez utilul cu plăcutul la fel cum au făcut Chloe și Bennett în Ticălos seducător.


 Iunie
 Iunie este despre vacanță așa că vă propun să plecați alături de Kit Black într-o călătorie. :)

 Iulie 
 Căldură...Așa că vă las în compania lui Kaz din Banda celor șase ciori să vă răcorească puțin .


 August
 Această lună de obicei v-o petreceți în concedii alături de familie, așa că Un bărbat și o femeie se potrivește perfect.

 Septembrie.
 Tristețe, multă tristețe. În septembrie spunem pa pa distracție și bun venit noului an școlar, așa că v-am pregătit remediul perfect, cartea Chimie perfectă.

 Octombrie
 Halloween. Așa că o carte cu vrăjitoare va merge ca pe roate.

 Noiembrie.
 În noiembrie devenim melancolici și tot ce ne rămâne de făcut e să stăm relaxați lângă foc și să ne ascultăm inima.

 Decembrie.
 Zapadaaa.
Așa că pentru această lună vă propun Zăpada mieilor.

miercuri, 13 septembrie 2017

Recenzie Roșu de rubin- Kerstin Gier

   

Călătoriile în spațiu și timp m-au fermecat din totdeauna. Să vezi cu proprii tăi ochi cum se desfășurau lucrurile într-o anumită perioadă, cum se distrau oamenii când nu exista atâta tehnologie, hainele pe care le purtau. Totul mi se pare fascinant și dacă aș putea să-mi aleg o super putere asta aș alege, să călătoresc în timp. Voi?

     Asta de fapt este și ideea principală a cărții Roșu de rubin. O lectură ușoară care te binedispune și care te va purta printr-o aventură din care nu vor lipsi căruțele trase de cai, perucile haioase, dar și costumații specifice, de la pantaloni colorați la bărbați, până la rochii cu corset la femei și pălării extravagante.


  Gwendolyn este o fată normală de șaptesprezece ani și potrivit unui calcul făcut în urmă cu 200 de ani de Newton nu trebuie să-și facă griji că a moștenit gena familiei-călătoare în timp. Singurul lucru diferit care se întâmplă în viața ei fiind fantomele sau demonii pe care îi vede. Deși familia ei nu se încadreze  în categoria celor normale nimeni însa nu o crede, toți acuzând-o că vrea să îi fure atenția cuvenită lui Charlotte.

Verișoara ei, Charlotte este posesoarea întrucât s-a născut pe data de 7 octombrie, dar asta nu o deranjează deloc pe Gwen, ea putând să-și petreacă timpul liber făcând ceea ce îi place nu învățând scrimă, să cânte la pian sau cum să te comporți în societate în funcție de perioada de timp.

 Libertatea ei dispare și se trezește într-o lume complet nouă, plină de secrete când, după ce călătorește de trei ori în timp, mamă ei îi mărturisește că la fel ca Charlotte și Gwen s-a născut în aceeași zi, dar a plătit moașa să mintă din dorință de a o proteja de această lume. Asta nu este tot, Gwendolyn află că ei îi este atribuit rubinul, ea fiind cea care închide cercul, cea mai importantă piesă a puzzelului, care deține și puterea corbului. Cu ce se mănâncă asta nu știe nici ea și nici cei din jur nu au de gând să o scoată din ceață.
"Timpul curge, Rubinul constituie începutul dar și sfârșitul ."
Dacă primele trei călătorii pe care Gwen le-a făcut s-au desfășurat într-un mediu care îi putea pune viața în pericol, acum cu ajutorul unui dispozitiv ea poate fi trimisă într-o perioadă anumită de timp, dar doar în trecut.
"Cronograf! completă strămătușă Maddy și-și dădu peste cap ochii ei rotunzi. Este un fel de aparat cu care se pot trimite într-o anumită perioadă purtătorii de genă-și numai ei! Are cumva legătură cu sângele. "
   Singurul pericol este Gideon, băiatul alături de care face aceste salturi în timp, băiatul căruia nu-i găsește niciun defect. Gwenny și Gideon trebuie să-i găsească pe ceilalți zece posesori ai genei și să le ceară sangele lor ca să poată să închidă cercul definitiv. Misiunea lor pare una destul de usoară, doar că Gwen nu are pregătirea necesară, iar  Lucy și Paul precedenții călători le pun la rândul lor bețe în roată.

"Habar nu are de istorie. Nici măcar nu poate vorbi cuviincios. Indiferent unde călătorim, o să sară în ochi precum un câine vopsit. În plus, nu are habar despre ce e vorba aici. Nu numai că ar fi inutilă, s-ar dovedi chiar un pericol pentru întreaga misiune. "
Ce secret știu Lucy și Paul de nu doresc ca cercul să fie închis? Vor reuși Gwen și Gideon să-și ducă la capăt misiunea? Asta va rămâne secretul meu, un secret pe care îl veți descoperi doar citind această carte.


luni, 11 septembrie 2017

Interviu cu un autor român contemporan-Alina Șerban


De fiecare dată când un autor acceptă să răspundă la acest mic interviu mă simt ca un copil în ziua de Crăciun. Mulțumesc Alina Șerban că ai reușit să îmi aduci această bucurie  și ai trezit la viață copilul din mine  :) .

1.Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată?  
    Cred că depinde foarte mult de tipul de persoană pe care o cunosc în ziua respectivă. În general, îmi place să cred că oamenii sunt puţin speriaţi de felul meu de a fi. Sunt energică, sociabilă şi excentrică, dar pot fi şi introvertită, sarcastică şi dezinteresată. 

2.Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi ?
    Cred că ar fi impulsivitatea. Din păcate, iau decizii mai mult cu inima decât cu mintea desi îmi place să cred că-I exact invers.

3.Te-au susținut cei dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita  ta?
    M-au susţinut 100%. Ei ma susţin în tot ce îmi propun şi m-au lăsat mereu să-mi fac propriul drum fără să mă forţeze să încep ceva ce nu mi place.

4.Ești genul de persoană superstițioasă?  De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc?
    Nu-s chiar cea mai superstiţioasă persoană. Atunci când scriu nu am un ritual anume, totul e foarte spontan. Am totuşi patru inele pe care le port constant şi pe care le-am primit de la persoane extrem de dragi. Ele sunt obiectele mele norocoase. Ele şi poate ar mai fi mini ceasul de buzunar pe care-l port la gât.

5.Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
     Marea mea pasiune şi prima de altfel este fotografia. Dacă nu scriu atunci cu siguranţă sunt cu aparatul de gât. Dacă totuşi nici nu fac poze nici nu scriu atunci fie mă plimb de una singură fie desenez, chiar dacă nu o fac bine. 


6.Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista  fără să o materializezi?
   Nu-mi mai aduc aminte. Posibil să fi fost undeva pe vreo creastă de munte. De cele mai multe ori nu am pe ce să-mi notez ideile şi le păstrez în minte până ajung la telefon sau la calculator sau la o foaie de hârtie. 

7.O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea.
     O înâmplare haioasă, din punctul meu de vedere e că după ce am terminat cartea “Ziua în care am învăţat să zbor” (e de fapt un singur volum, dar am ales să-l impart în două deoarece ar fi fost foarte mare) am cunoscut o persoană care nu numai că locuia în oraşul unde am plasat eu acţiunea, dar avea aceeaşi naţionalitate şi o familie similară cu a protagonistului. A fost amuzant, dar şi uşor ciudat. 


8.Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce?
     Grea întrebare. Probabil l-aş aduce la viaţă pe fratele mai mare a lui Oskar, Josef, el e personajul meu favorit. E răbdător, blând, generos şi găteşte bine.

 9.Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cărțile.
       Nu cred că pot să pun în cuvinte cât de recunoscătoare sunt tuturor celor care mi-au cumpărat şi citit cartea. Înseamnă enorm pentru mine. Am aşteptat mult să public şi acum că îmi văd visul cu ochii nu pot decât să mă înclin în faţa celor care aleg să pună în coş cartea mea. Apreciez orice fel de părere atâta timp cât e justificată şi sunt deschisă la sugestii şi întrebări oricui doreşte.

 Cartea Alinei, Ziua în care am învățat să zbor poate fi comandată de aici sau de pe elefant.ro şi libris.